Indrumata de euforia filmului cu acelasi nume "Call me by your name", m-a convins destul cat sa-mi cumpar si cartea. Incat filmul mi-a alimentat o stare de singuratate acuta, coloana sonora mi-a dat o stare de nostalgie profunda.
O persoana mi-a spus recent ca a vazut acest film cand a aparut si ca i se pare cel mai bun film din genul lui, in ciuda homosexualitatii. Ei bine, sa vina o asemenea replica din partea cuiva mai traditionalist, e mare lucru, adica ma bucura faptul ca sunt unii care vad dincolo de aparente.
Din pacate, cartea nu exista in limba romana, cel putin deocamdata, asa ca a fost nevoie sa o achizitionez in limba engleza. Eu sper ca poate peste 2 sau 3 ani sa apara si la noi tradusa.
Cartea este presarata cu subtilitati, metafore ascunse sub forma unei idile de o vara traite intre Elio, un tanar de 17 ani cu invatacelul tatalui sau, un student de 24 de ani, Oliver.
Povestea incepe cu gandurile lui Elio despre vara anului 1987, amintita din 2008 (acesta fiind prezentul) cand il intalnise prima data pe Oliver, si despre cum isi dadu el seama ca vrand nevrand, cei doi flirtau.
Inca de la inceput, felul in care este descrisa cartea, din perspectiva lui Elio, se poate observa o tenta de obsesie, frustrare si o dragoste neimplinita, care face cititorul sa creada ca de fapt el il uraste pe Oliver.
Cartea alimenteaza cititorul la niste stari si sentimente pe care le-a avut sau ar fi avut posibilitatea de a le cunoaste sub forma unei acumulari de monoloage traite profund, pana la punctul in care, insusi Elio admite ca si el tine la Oliver, toata lumea il iubeste pe Oliver. Obsesia lui pentru Oliver incepe sa depaseasca limite, implorand si cea mai mica atentie din partea sa, sa nu mai spunem faptul ca fata de film, cartea ne furnizeaza ardoarea sexului bun, care arunca orice limita a genului (barbat sau femeie), o asemenea "necesitate" care ma pune si pe mine la indoiala: am fost si eu cumva asa?
Oliver stie, citeste printre randuri, dar din vocabularul lui nu poate fi sters memorabilul "Pe curand!" (Later!) El se cunoaste, asta afland din trairea lui Elio: el stie caracterul omului de langa pentru ca se cunoaste pe sine. Pentru ca se recunoaste pe sine "I know myself", pastreaza o discretie impusa, dar acest ladies man este noua atractie a celor din B. (oraselul numit in carte).
Adevarata poveste de dragoste incepe doar dupa sarutul lor de langa biuta lui Claude (pictorul), si desigur prima lor noapte de dragoste.
"-Te face fericit? intreba.
Am dat din cap, din nou, sperand ca-si da seama de acceptul meu fara sa mai pun in cuvinte"
"-Ai sa-mi porti pica pentru ce s-a intamplat aseara?
"Deja am incercat regnul animal, acuma testam regatul plantelor, urmau mineralele. Gandul ma facea sa chicotesc"
"M-am intins sa i-au piersica, dar mana cealalta ma prinsese de incheietura si stranse tare, ca in filme, cand o mana strange alta ca sa dea drumul cutitului.
-Ma ranesti.
-Atunci nu mi te opune."
"-Striga-ma pe numele tau si te voi striga pe al meu.
-Elio
-Oliver."
Spre sfarsitul romanului, autorul Andre Aciman a avut curajul de a frange inima cititorului, rand cu rand, traire cu traire, caci fata de film, cartea mai continua actiunea dupa ani si ani dupa vara aceea, cand Oliver se insoara, devine profesor universitar, si in final se termina cu inima batand atat de tare, incat te astepti ca el, Oliver sa se intoarca catre Elio, pentru ca el insusi a spus "Sunt ca tine, imi amintesc totul" si sa-l cheme pe numele lui.
Cartea este impartita in 4 parti:
Prima este sentimentul de dragoste/ura fata de Oliver, fiindca dragostea fata de el il doreste nu doar sa fie mort, ci chiar Elio sa-l ucida. Il vede increzut, prost crescut prin acel "Pe curand!". Dar totul se termina cand Elio se vede pus fata in fata cu propriile sale sentimente, care cer a fi impartasite.
Partea a doua este doar despre idila dintre Elio si Oliver, vazuta printr-o perspectiva mai calma, afectuoasa, senzuala si super mega erotica. Da, acest capitol contine celebra scena in care Elio i-o trage piersicii dupa care Oliver o mananca.
Cel de-al treilea capitol contine ultima faza a relatiei lor din acea vara, o excursie la Roma, iar de aici se resimte acel "in curand el nu va mai fi langa mine", melancolia momentului si in final despartirea de cei doi.
Iar ultimul capitol este piesa de rezistenta. Dupa ani si ani, cei doi se regasesc si fara jena ei isi amintesc unul de altul, fara regrete ca intr-un final Oliver sa-i spuna pe numele lui.
"Pe curand!"
"Later!"
Daca as putea, i-as da acestei carti un milion de stele.
5\5 stele
✶✶✶✶✶
Buy me a coffee
O persoana mi-a spus recent ca a vazut acest film cand a aparut si ca i se pare cel mai bun film din genul lui, in ciuda homosexualitatii. Ei bine, sa vina o asemenea replica din partea cuiva mai traditionalist, e mare lucru, adica ma bucura faptul ca sunt unii care vad dincolo de aparente.
Din pacate, cartea nu exista in limba romana, cel putin deocamdata, asa ca a fost nevoie sa o achizitionez in limba engleza. Eu sper ca poate peste 2 sau 3 ani sa apara si la noi tradusa.
Cartea este presarata cu subtilitati, metafore ascunse sub forma unei idile de o vara traite intre Elio, un tanar de 17 ani cu invatacelul tatalui sau, un student de 24 de ani, Oliver.
Povestea incepe cu gandurile lui Elio despre vara anului 1987, amintita din 2008 (acesta fiind prezentul) cand il intalnise prima data pe Oliver, si despre cum isi dadu el seama ca vrand nevrand, cei doi flirtau.
Inca de la inceput, felul in care este descrisa cartea, din perspectiva lui Elio, se poate observa o tenta de obsesie, frustrare si o dragoste neimplinita, care face cititorul sa creada ca de fapt el il uraste pe Oliver.
Cartea alimenteaza cititorul la niste stari si sentimente pe care le-a avut sau ar fi avut posibilitatea de a le cunoaste sub forma unei acumulari de monoloage traite profund, pana la punctul in care, insusi Elio admite ca si el tine la Oliver, toata lumea il iubeste pe Oliver. Obsesia lui pentru Oliver incepe sa depaseasca limite, implorand si cea mai mica atentie din partea sa, sa nu mai spunem faptul ca fata de film, cartea ne furnizeaza ardoarea sexului bun, care arunca orice limita a genului (barbat sau femeie), o asemenea "necesitate" care ma pune si pe mine la indoiala: am fost si eu cumva asa?
Oliver stie, citeste printre randuri, dar din vocabularul lui nu poate fi sters memorabilul "Pe curand!" (Later!) El se cunoaste, asta afland din trairea lui Elio: el stie caracterul omului de langa pentru ca se cunoaste pe sine. Pentru ca se recunoaste pe sine "I know myself", pastreaza o discretie impusa, dar acest ladies man este noua atractie a celor din B. (oraselul numit in carte).
Adevarata poveste de dragoste incepe doar dupa sarutul lor de langa biuta lui Claude (pictorul), si desigur prima lor noapte de dragoste.
"-Te face fericit? intreba.
Am dat din cap, din nou, sperand ca-si da seama de acceptul meu fara sa mai pun in cuvinte"
"-Ai sa-mi porti pica pentru ce s-a intamplat aseara?
"Deja am incercat regnul animal, acuma testam regatul plantelor, urmau mineralele. Gandul ma facea sa chicotesc"
"M-am intins sa i-au piersica, dar mana cealalta ma prinsese de incheietura si stranse tare, ca in filme, cand o mana strange alta ca sa dea drumul cutitului.
-Ma ranesti.
-Atunci nu mi te opune."
"-Striga-ma pe numele tau si te voi striga pe al meu.
-Elio
-Oliver."
Spre sfarsitul romanului, autorul Andre Aciman a avut curajul de a frange inima cititorului, rand cu rand, traire cu traire, caci fata de film, cartea mai continua actiunea dupa ani si ani dupa vara aceea, cand Oliver se insoara, devine profesor universitar, si in final se termina cu inima batand atat de tare, incat te astepti ca el, Oliver sa se intoarca catre Elio, pentru ca el insusi a spus "Sunt ca tine, imi amintesc totul" si sa-l cheme pe numele lui.
Cartea este impartita in 4 parti:
Prima este sentimentul de dragoste/ura fata de Oliver, fiindca dragostea fata de el il doreste nu doar sa fie mort, ci chiar Elio sa-l ucida. Il vede increzut, prost crescut prin acel "Pe curand!". Dar totul se termina cand Elio se vede pus fata in fata cu propriile sale sentimente, care cer a fi impartasite.
Partea a doua este doar despre idila dintre Elio si Oliver, vazuta printr-o perspectiva mai calma, afectuoasa, senzuala si super mega erotica. Da, acest capitol contine celebra scena in care Elio i-o trage piersicii dupa care Oliver o mananca.
Cel de-al treilea capitol contine ultima faza a relatiei lor din acea vara, o excursie la Roma, iar de aici se resimte acel "in curand el nu va mai fi langa mine", melancolia momentului si in final despartirea de cei doi.
Iar ultimul capitol este piesa de rezistenta. Dupa ani si ani, cei doi se regasesc si fara jena ei isi amintesc unul de altul, fara regrete ca intr-un final Oliver sa-i spuna pe numele lui.
"Pe curand!"
"Later!"
Daca as putea, i-as da acestei carti un milion de stele.
5\5 stele
✶✶✶✶✶
de Miruna-Lavinia
Buy me a coffee
Frumoasa recenzie! Inca vibrez dupa ce am citit cartea. Am vazut filmul de multe ori. Imi insufla emotie pura si valuri de introspectie care ma ravasesc. Sunt impresionata!
RăspundețiȘtergereFrumos! Am văzut filmul, dar voi citi, cu siguranță, și cartea!
RăspundețiȘtergere