Poem - Neutru

Acest blog este in procent de 90% finalizat, pana atunci, ca semn de bun venit, am sa notez urmatoarele: este dedicat exclusiv scrierilor mele, poeme, citate din romanul meu "Decolorat", despre care am sa vorbesc mai tarziu, arta, picturi, desene si ce alte publicatii am avut, am si o sa am.

Trăit-am cu umbrele, pe urma mea lumină

A indiferenței felului meu, de altfel necumpătat

Dar ei vedeau un zid, dincolo eu mă aflam

Sperând la o libertate nerecunoscută.

Trebuia să îmi fie frică să iubesc, să nu arăt trăsături umane

-căci asta nu am fost învățată.

Trebuia să tac, mereu să tac, întotdeauna tac:

Trecea banda galbenă peste gură

“POLICE! DO NOT CROSS”.

Am mușcat, știam să mușc, am rupt banda avertizoare!

Fugeam dincolo, mă depărtam de zid,

Frica, tot acolo rămăsese, în inima mea umană.

Ironie pură - spiritual fugeam,

Trupește mă afundam în conformismul social,

Tot frică aveam:

Nu face aia, nu purta aia, nu te comporta deviant!

Fă asta, poartă asta, fii cu discernământ obediant!

Auzeam societatea impunând.

Am luptat în zadar, împotrivindu-mă am căzut la pământ,

Rezultatele nu s-au văzut, s-au rispit în neantul ignoranței,

Nu speram.

Nu știu ce sunt, cine sunt,

Nu mă pot identifica.

Am pierdut.

Plutesc în lumea mea, unde eu sunt egală și liberă

-așa cum alții nu-și imaginează lumea ideală.

de Miruna-Lavinia

Buy me a coffee