Draga cititorule, azi e 6 octombrie 2018 (respectiv 7 oct.) stii ca azi e o zi in care taberele s-au impartit intre pro si contra referendumul pentru redefinirea familiei traditionale romanesti, azi e o zi normala pentru mine, incerc sa intorc fata celor care ma conving sa merg la referendum, pentru ca daca nu, homalaii o sa adopte copii, nu ca nu ar putea in acest moment.
Nu-mi pasa, sa adopte, decat sa fie copiii nimanui.
Eu si sotul meu suntem o familie traditionala, legata prin actul casatoriei, bla bla bla.
Primul lucru, ma trezesc, am o durere groaznica de cap, asa cum mai am in multe zile de cand am avut accidentul cand aproape am ramas paralizata. Imi misc mana stanga, e bine, cu toate ca din ceafa imi vine o durere ca de intepatura si piciorul drept ma doare rau de tot, coloana vertebrala e vindecata, nu mai exista risc de paralizie. Oftez.
Sotul meu doarme langa mine, a lucrat de noapte si ii respect dorinta de odihna, asa ca ma ridic si-l las sa se odihneasca. Mananc, ma imbrac... a, am uitat ceva...
Gazduim si doua acvarii frumoase cu pesti frumosi, asa ca ma apuc sa le dau 3 tipuri de hrana, ca sa nu duca lipsa, ma uit la ei, unul e bolnav grav si nu exista tratament pentru boala lui, ma resermnez. Bine ca macar infuleca mancarea.
Ma duc afara, cumpar niste pulpe de pui si ma duc la cel mai apropiat fast-food si-mi cumpar un cappucino de la Lavazza, ajung acasa si-l gust, ador cafeaua asta!
Intre timp am facut poza asta:
Noi avem profesii opuse:
Sotul meu e inginer automatist, un geniu in mesesia sa, un matematician pragmatic.
Eu sunt pictor, nascuta prea timpuriu pentru mentalitatea mea si sunt autor, scriu, pictez fara oprire.
Ma pun la calculator, am un interviu de scris, pentru romanul Decolorat.
Imi beau cafeaua si ma uit la acvariul de langa monitor, pestele betta inoata fericit, cand ma vede se agita, stiind ca o sa ma joc cu el. In casa e intuneric, urasc lumina, ma deranjeaza la ochi.
Imi este bine asa.
Pun mana pe cutiile de medicamente si inghit 4 pastile: pentru inima, stres, articulatii si memorie.
Ma relaxez... deocamdata ma pot misca, nu am crize de anxietate.
Afara, tara fermenteaza de ura si manipulare.
Ma gandesc sa ies cu bicicleta, afara e soare si cald, asa ca ma plimb.
Dupa masa, sotul meu se trezeste, il sarut si-l imbratisez.
Stau o vreme cu el, pana se dezmeticeste: ne gadilam, radem, glumim si ne sarutam.
Pentru ca e sambata, ne apucam grabiti sa ne facem de mancare, plus ca mie imi este foame tare.
Asa ca ne apucam de aprins focul, taiat legume, carne si tot ce trebuie. Nu-mi place sa gatesc, dar la nevoie fac si asta.
Trecand pe langa hol, am o umbrela in culorile steagului gay. Ador umbrela!
E viu colorata, placuta la vedere.
Cat timp taiam legumele si pregateam de pus pe foc mancarea am dezbatut impreuna tactica de a fura voturile de la referendum si de ce noi ca doi soti sustinem comunitatea LGBT. Discutam cu calm, fiecare e de acord de vorbele celuilalt. Amandoi boicotam referendumul, dar ca precautie, daca depasteste prezenta de 30% renuntam la mandrie si o sa mergem sa votam "NU".
Tocmai de aceea il iubesc. Este pe aceiasi unda cu mine, ma sustine, il sustin.
Ma doare spatele, incet incepe sa se instaureze slabiciunea in mine. Ma mai odihnesc, ascult muzica placuta cat timp mancarea se face. Capul continua sa ma sacaie, nu prea avem chef de multe azi, este o zi de relaxare si odihna pentru amandoi.
Postez o pagina din manga-ul meu online "Un vampir in Chisinau", lucrez la acest manga de la inceputul anului si am obiceiul ca in fiecare sambata sa postez cate o pagina, pe care o realizez in timpul saptamanii.
In sinea mea sunt bucuroasa ca tocmai ce am vandut doua tablouri, si astept urmatoarele comenzi.
Sotul meu sta in camera cealalta, buimac de cap, a dormit putin. Se uita pe Youtube si mai chicoteste cateodata.
In tot acest timp discut pe facebook cu echipa de autori de la Editura Berg, unde am publicat Decolorat. Vrem sa ne facem tricouri personalizate ☺
Punem masa si savuram mancarea facuta de noi.
Ulterior, ma informez de referendum, nici 4% la ora 16... nici bine, nici rau. Deschis fisierul cu interviul si ma apuc si scriu... dupa o vreme ma satur si ma intind putin in pat. Il tin de mana pe sotul meu.
Vine ora 19:30, e perioada cand le dau la pesti de mancare, pentru ca la ora 20:00 se stinge lumina la ei. Intre timp m-am apucat de pictat o idee pe care tot o aveam in minte de ceva vreme.
In casa de liniste, sotul meu doarme, ca iar se duce la lucru si eu stau la lumina unei lampi si pictez in liniste, fara casti pe urechi, doar eu si gandurile mele. Dupa aproape o ora, curat pensulele si paleta de culori, sunt multumita deocamdata cat am pictat, restul las pe zilele urmatoare.
Ne iubim, el trebuie sa plece, eu raman in solitutidea mintii, inconjurata de carti si panze de pictat.
Prima zi de boicot se termina... soarele a apus demult.
Ne-am facut datoria fata de comunitatea LGBT.
Nu uitati, va sustinem pana la capat.
Interestul referendumul nu are nimic de a face cu protejarea familiei, ci un exercitiu de fraudare electorala. Noi suntem cu picioarele pe pamant.
Voi?
de Miruna-Lavinia
Buy me a coffee
Comentarii
Trimiteți un comentariu