5 lucruri pe care le evit atunci cand scriu o poveste

Salutare tuturor!

Inainte sa intru in branza cu ceea ce am de scris, vreau sa mentionez ca ceea ce urmeaza sa cititi este strict o parere subiectiva din punctul de vedere a unui autor la inceput de drum, si care mai are multe de invatat, dar, pentru inceput, chiar si pentru mine, exista niste lucruri pe care le evit atunci cand scriu o poveste, si inainte ca editorul meu sa citeasca ce minuni literare demne de azvarlit dupa autor!

Asa ca sa-i dam bice!

1. Iubirile perfecte
Un lucru principal pe care il evit sunt povestile de dragoste siropoase si perfecte. Ea are bani, el are bani si masina si cariera si... se intalnesc, au aceasta chimie care explodeaza, la fel ca iubirea dintre cei doi. Love-making (atentie ca nu am scris a face sex), lumanari, shopping, replici de-mi creste glicemia!
Reflectand cu realitatea, acea dragoste pare falsa, nepotrivita de fapt. Eu personal nu pot combina doua personaje fara un conflict de impact in povestea mea si comparand cu realitatea, aproape nici o relatie nu incepe perfect!
Poate sunt eu naspa, dar povestile unde ca subiect principal e dragostea dintre doi oameni (el/el, el/ea, ea/ea, nu conteaza), nu se preteaza stilului meu, pe langa faptul ca eu nu cred in iubire adevarata. Nu ma imaginez scriind ceva mai romantic, si cel mai romantic lucru a fost ceea ce a fost cu romanul Decolorat, dar nu ma refer la infatuare si obsesie, ci la acel fel de romance gen the Notebook.
Cred in suflete pereche, dar aia e alta mancare de peste!

2. Finalurile fericite sunt de evitat, chiar si pentru debutanti
Ok, aici se ingroasa treaba!
Vorbim clar de o preferinta personala, nu pot scrie o poveste cu un final fericit, fericirea reprezinta o stare temporara, chiar si pentru o poveste. Sa dau un exemplu, personajul meu a facut ceva rau, sau i s-a intamplat o nenorocire, care se incadreaza in "desfasurarea actiunii", pentru "punctul culminant" personajul meu isi i-a revansa, se intoarce roata si ramane un final "blank" daca il transform in final fericit. Personajul meu e probabil marcat pe viata, atat fizic cat si psihic, si nu mai e la fel ca la inceput, asadar cel mai normal lucru e sa inchei povestea cu el impacandu-se cu ceea ce i s-a intamplat si viata ii continua, repet, am lasat un final deschis, pentru interpretari, si nu e fericit, e neutru.
Chiar daca un final fericit pune punctul pe i, nu inseamna ca e "sanatos" pentru stilul meu.

3.Evit stilul de fanfiction!
Ok, asta e interesanta!
Sunt o persoana care a inceput "cariera" de scriitor prin a scrie fanfiction! Da, am scris o groaza de fanfiction, si erau la fel de ingrozitoare precum crezi ca erau. Dar, primul pas de a depasi acest stil, este sa-l constientizezi si sa-l depasesti, si chiar nu e greu, la mine a fost practica si cu cat treceau anii, am dezvoltat un stil unic, cu putine influente dupa alti autori. Cand publici, s-a terminat etapa de scris fanfiction si publicat pe fanfiction.net.

4. Autorul devine personajul povestii, asa nu se face!
Inainte sa credeti ca arunci cu noroi in unii, nu, nu fac asta, dar nu va incurajez sa o faceti!
Self-insert-ul e o problema cu... mai multe probleme. Una pe care am intalnit-o destul de des cand am citit astfel de carti a fost ca "autorul" avea tendinta de a se insera si in personajele secundare, si astfel rezulta un terci de auto-insertie incat nu mai stiam cine cu cine vorbeste, era ca si cum autorul vorbea cu el insusi, el zicea, el raspundea.
Autorul tinde sa isi manifeste dorintele prin literatura, dar sa fie si el inclus in poveste, iar asta este daunator, un exemplu clar este "This is why I hate you" scris in infamul Onision, unde personajul principal Arthur deriva din "author" si autorul este Greg (adica Onision).

5. Nu ma limitez la un singur stil. 
Asta e una din chestiile alea ciudate, dar nu tocmai ciudate. Adica, eu ca autor as dori sa incerc stiluri literare noi, genuri mai alese care imi poate antrena mintea si sa ma faca sa imi ies din zona de confort, ceea ce ofera o posibilitate de a descoperi inclinatia catre un gen pe care desconsiderasem, pentru mine a fost un caz interesant, cu banda desenata "Un Vampir in Chisinau" care are o tema dark-fantasy, usor... usor influentate de niste situatii sociale metaformozate incat sa se imbine perfect cu stilul pe care-l doream initial. Si... a iesit in final o lucrare care m-a scos din zona de confort.
Sfatul meu, e sa incercati mereu ceva nou, ca doar asa va puteti descoperi pe voi insiva.

de Miruna-Lavinia

Buy me a coffee