Een Klein Leven sau O viata marunta in limba romana, este din 2018 o piesa de teatru jucat la Teatrul International din Amsterdam, si ceva la care am ravnit sa ma uit, nu doar fiindca am citit cartea si m-a lasat socata si emotionata, ci fiindca numele actorilor a mai rezonat si in trecut prin listele mele de cautari.
Jude este jucat de Ramsey Nasr, Willem de Maarten Heijman, JB de Majd Mardo, Malcolm de Leadro Ceder, Ana de actrita Marieke Heebink, Harold de Steven Van Watermeulen, doctorul Andy de Bart Slegers si nu in ultimul rand, fratele Luke/dr. Traylor si Caleb Porter de Hans Kesting.
Singura data cand am reusit sa ma uit a fost pe 1 octombrie cand ITA a facut singura sesiune de livestream al piesei cu vizionare pe baza de bilet si parola (evident), nu am stat pe ganduri si am cumparat un bilet online, am primit link-ul de host si... de acolo e istorie.
Daca e sa vorbesc de acest roman, pe care l-am citit in 2018, inca imi este proaspat in minte si doresc sa fac o recenzie strict pe baza piesei de teatru, nu si a cartii, pe care deja am facut-o.
Am stiut de la inceput la ce sa ma astept, fiindca nici cartea nu a fost usor de digerat, avand teme precum abuzul sexual, tendinte sinucigase, consum de droguri, pedofilie si violuri... si nici sceneta nu ne-a scuzat prea mult, interpretand destul de explicit unele momente din carte.
Cu o durata de 4 ore jumate, cu 20 minute pauza, piesa in sine reda poveste celor patru prieteni, Jude, Willem, JB si Malcom de-a lungul vietii, desigur, multe scene din carte sunt taiate si totul se axeaza pe viata lui Jude, al carui trecut il bantuie pe toata perioada sa adulta, pana in momentul in care se sinucide.
Momentele de flashback intre Jude si perioada in care era fugar cu fratele Luke sunt "despartite" de diferite jocuri de lumini, incat privitorul isi da seama ca e vorba de o amintire.
Ana, asistenta sociala a lui Jude din adolescenta este prezentata ca un monolog interior, o entitate cu care Jude interactioneaza in momentele critice din viata sa.
JB este prietenul mai problematic, dependent de meth si o i-a razna, batandu-si joc de Jude si felul lui de a merge si de faptul ca e atat de enigmatic.
Acest lucru va duce la o serie de subiecte despre relatii si intimitati iar Jude nu este pregatit sa le discute si face greseala de a alege un partener agresiv drept consecinta a singuratatii sale.
Una din scenele cele mai groaznice, care m-a facut sa ma uit in alta parte si nu la monitor, a fost scenele dintre Jude si Caleb, si desigur, violul.
Actorii nu s-au limitat la doar a urla unul la altul, ci au interactionat fizic, expresiv si excesiv, cu atata violenta si nuditate incat m-am gandit la un moment dat, ca mi se pare atat de improbabil sa vad atata dedicatie din partea actorilor comasat intr-o singura piesa, fara sansa de a face dubluri sau pauze intre scene.
Primul act al scenei se termina cu tentitiva de sinucidere a lui Jude, care e explicita si sangeroasa. :(
A doua parte, incepe mai heartwarming, ca sa zic asa, cand Willem isi confeseaza afectiunea si atractia fata de Jude (cu care deja locuieste de 6 ani in acelasi apartament), si pentru prima data, Ana, monologul lui, ii spune ca Willem nu-i va face rau niciodata.
Urmeaza singura scena de sex consensual intre Jude si Willem din toate cele 4 ore si a fost atroce sa o privesc. De obicei nu am nimic cu scenele de sex din filme, stiu ca sunt jucate de mai multe ori, taiate, cenzurate si mascate unele zone (fie ele hetero sau gay), dar asta mi s-a parut prea intima, fiindca actorii s-au dezbracat complet, urmat de vreo 3 minute de futai, si ca la urma, sa iti arate ca Jude a plans in tot acest timp.
Un lucru remarcant de-a lungul piesei a fost faptul ca, dupa ce Harold ii daruieste lui Jude costumul pentru profesia de avocat, el continua sa poarte camasa alba, care devine patata de sange din ce in cel mai mult din cauza batailor si de cate ori se taie, fara sa o schimbe, si cred ca asta accentueaza suferinta personajului care nu poate scapa de trecut si convingerea lui ca este murdar, bolnav din cauza perioadei in care Luke l-a obligat sa se prostitueze.
Fratele Luke, Dr. Traylor si Caleb Porter sunt jucati de acelasi actor, Hans Kesting, care el in sine reprezinta cumulul tiparelor de barbati abuzivi din viata lui Jude. Vazand cum actorul a dat viata acestor personaje monstruase m-a facut sa mi se ridice parul pe ceafa, fiindca a jucat atat de bine si imaculat, exact asa cum sunt si in carte aceste personaje.
Aproape de sfarsit, il avem din nou pe Jude, povestindu-i in final lui Willem despre trecutul lui. Dupa ce fratele Luke s-a sinucis ca sa scape de politie, a fost dus la camin de copii, a fugit si de acolo si a sfarsit ca fiind captivul unui doctor psihiatru timp de cateva luni. Cand Traylor se satura de Jude, il fugareste in camp cu masina si il calca, afland in cele din urma de ce schiopateaza, de ce are dureri si cel mai important, motivul pentru care poarta ura si scarba fata de sex.
Spre final, Jude ramane singur. Willem si Malcolm mor intr-un accident de masina.
Momentul in care Willem povesteste despre accident, momentul mortii si faptul ca nu pe Jude il vede inainte de moarte ci pe fratele lui, Hemming, e sfasietor. Mi-au dat lacrimile doar auzind vocea actorului.
La final Jude, in scaun cu rotile, cu picioarele amputate, ramane impasibil, ca o naluca. Harold, tatal adoptiv, relateaza motivele pentru care ar fi vrut sa-l tina pe Jude in viata, dar si motivele pentru care a ales, in final, sa se sinucida, lasandu-l pe el si pe JB prada varstei si batranetii.
Discursul lui Harold a incheiat o experienta unica, tragica, greu de indurat.
"And so I try to be king to everything I see, and in everything I see, I see him".
de Miruna-Lavinia
Buy me a coffee
Comentarii
Trimiteți un comentariu